Rîu înspre mare
Dragos Niculescu
------------------------------

Linişitit în eternul său rost,
Priveghindu-şi albastra sa undă,
Curge rîul, din cei care-am fost,
Către cei ce azi vor să se-ascundă.

Valuri reci, spre-un hotar lunecînd,
Printre maluri, spre apa sărată,
Două frunze răzlețe plîngînd
După creanga de toamnă uscată.

Dacă rîul ar merge-napoi,
La izvorul ascuns într-un munte,
Am fi pietre din nou amîndoi,
Căutînd, prin muşchi verde, o punte.

Spală apa scînteie şi jar
Din povestea terestră şi veche,
Ud şi stins, fostul nostru amnar
Mai aprinde doar alge pereche.

Şi, tîrziu, poate-un țărm s-o ivi
Inutil, cu nisipuri bizare,
Ȋnsă noi mai departe-om pluti ‒
Valuri dulci răzbunate de sare.