Mirese de paie
Stefan Doroftei-Doimaneanu
------------------------------

Din ochi devoraţi de plâns şi credinţă,
Curg fulgere negre de calamină,
Aş vrea să mă rog dar nu am putinţă;
În strană mă-ngrop ascuns de lumină.

Revăd depărtarea îndeaproape,
Zăresc la altar un zâmbet trucat,
Din ochii-i marini, priviri filantroape
Se-aşează-n minciună pe rolul jucat.

Cumva am iubit-o? Cumva o iubesc?
De ce am murit atât de devreme?
La braţ cu un altul? Tu vis nefiresc
M-arunci în tartar prin jocuri extreme.
..............................................................

Mai ieri ne plimbam prin gânduri curate,
Dansând mai apoi pe ruguri de seară,
Târziu, printre perne imaculate
Săruturi ardeam pe steaua polară. 

Iar păsări din lună la geamuri priveau
Cum focul din astre în noi pătimea,
Eram două vele ce-n nopţi zăboveau
Pe vânturi ucise de dragostea mea.
...........................................................

Aceleaşi mirese cu alţii, noi miri
Ce cumpără nuri cu fiţe luxoase,
Capricii volante mereu în uimiri,
Pline de har, cu-njurări graţioase.

Curge clepsida cu stropi de văpaie
Şi urlă căzând pe-al frustrării lăstar,
Sculptez în neant mirese de paie
Conduse-n caleşti de un tâmp lăutar.

Din piatra iubirii ies lacrimi de foc
Iar dalta refuză să mai cioplească,
El ,,prinţul” surâde, iar eu mă sufoc...
Şi nu este nimeni să îi oprească.

25.01.2018