Lampioane
Ștefan Doroftei Doimneanu
------------------------------

Marea de-argint mă priveşte sfioasă
Pe braţe de raze mă mă legăn uşor,       
Luna străluce, e dalbă crăiasă,
În pletele ei, visuri noi înfăşor. 

Cărările-n nopţi se pierd printre urse,
Cerul dansează în licăr de nove,
Luceferii dorm pe cântec de nurse,
Doar eu rătăcesc prin rime şi slove.

Pe unde plutesc poveşti cu prinţese
Ce vin către ţărm legănate de val,
Le prind şi le-ascund în gândul ce ţese
Covoare în vers pentru-un vast festival.

Zilnic unesc noi frânturi de silabe
Dorind să aşez iubiri în icoane,
Noi stihuri se nasc cu ritm şi podoabe
Cu toate ajung în nopţi lampioane.

Apoi le aprind spre tine să zboare
Purtându-mi lumini, din suflet născute,
În ochii-ţi marini încet să coboare
Să-ţi freamăte vis pe-alei neştiute.  

29.06.2018