Neînţelese lacrimi
Liliana Trif & Ioan Grigoraș
------------------------------

- Ţi-am spus cândva că eu n-o să mai plâng,
Dar, straniu, mă trădează ochiul stâng,
Oftez prelung şi-adorm în atriul drept
Al inimii, acolo unde-aștept

Să te revăd şi-un colaps general
Să prevestească marele final.
Promite-mi să păstrezi ceea ce sunt -
Destinul împărţit la amănunt.

Să nu fii trist, pe mine m-a ucis
Secunda-n care-am renunţat la vis,
Dar spune-i morţii că în atriul stâng
E viaţa mea cu tine, de-aia plâng.

- De ce să plângi când eu te port în gând?
Simt lacrimile tale traversând
Fiinţa mea, tu nu vezi cât mă dor
Absenţele pe care le măsor

Cu ochii-nchiși? Tu n-auzi cum te strig?
Ecoul vocii mele orice dig
Va dărâma. Mai ştii ce ne-am promis,
Cum să renunţi, iubirea mea, la vis?

Şi eu sunt trist, nu ştii cât îmi lipseşti,
Dar te găsesc desculţă prin poveşti
Plângând de fericire şi-mpletind
Un dalb refren cu versuri de colind.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș