nimeni nu-și amintește
Anisoara Iordache
------------------------------

așteptările-s amorțite,
suflul unui octombrie sec
le ascunde-n cazemate-
nimeni
nu-și amintește
de-o toamnă 
cu parfum de crizanteme…

șuieratul păsării
se auzea dincolo de
înaltele trecători ale vârstei;
nimeni
nu-și amintește
de vreun zbor
deasupra catargelor…

tresăriri în somn,
omu-i 
golit de orice intenție
funcțională;
nimeni nu-şi amintește,
să-i fi făcut cineva vreo
inventariere.

pe-o creangă,
luna 
are pe cap o pălărie veche din paie;
nimeni 
nu-și amintește 
gustul gutuilor. 

în camera albă, 
mesajele decriptate-s 
convertite-n 
sunete de orgă- 
nimeni
nu-și amintește 
de maldărul de frunze uscate 

la pas cu poetul… 
alături,
ca un fum de rătăcitoare dorințe,
insecte sălbatice; 
nimeni 
nu-și amintește 
de albina lucrătoare.

neliniștea înșelătoarelor țărmuri
aduce la mal
un murmur uscat de eresuri-
nimeni
nu-și amintește 
cântecul de libertate
intonat de oamenii vii.