pilda semanatorului
Achim Leu
------------------------------

Pilda Semãnãtorului

Priviţi Semãnãtorul coboarã la ogor,

Mulţimile -l urmeazã cu tot soborul lor.

S-opreşte şi aruncã din propria sã mâna

Sãmânţa cea sfinţitã cu duh şi cu lumina!

Cãzut- au însã boabe şi lângã drum,în colb

Le va strivi piciorul sau le înhaţã-un corb..

Altele crustã moale o vreme au gãsit

Dar când au dat de piatrã cu toate au murit…

Şi sub ciulini şi cânepi seminţe au cãzut!

Au dat sã încolţeascã -rãcoarea le a plãcut...

Dar vor fi sufocate şi toate, toate pier,

Cã n-au avut tãria sã creascã drept -spre cer

Sãmânţa cea rãmasã în preasfinţitul pumn,

O da Semãnãtorul pãmântului cel bun!

Ce a aşteptat sub geruri ascultãtor ,smerit,

Şi care va da roadã din boabe însutit.

Mulţimile întreabã:-Sfinţit Semãnãtor,

De ce strici tu sãmânţa pe piatra din ogor,

De ce o laşi sã cadã sub cânepi şi ciulini,

Când e atâta lipsa de hranã şi de pâini?

Voi ochi aveţi cu toţii dar vi -s închişi,mijiţi,

Şi urechi aveţi asisderi ,dar nu toţi auziţi,

Sãmânţa-i cît nisipul,şi câtã apã-n mare,

Şi drept sã se împartã egal la fiecare!

Cã sã se lumineze îngustul vostru cuget

Priviţi unii la alţii,priviţi va în suflet

Şi-o sã vedeţi pustiul,sau câmp udat de ploi

-Ogorul care-l semãn santeti de fapt chiar voi!

Deci ocrotiţi sãmânţa de uscãciuni şi patimi

Udaţi-o şi ncalziti-o cu ale voastre lacrimi!

Şi o sã creascã n piatrã ,va rãsãri din colb

Şi n-o sã vo mai fure, nicicînd ,vicleanul corb.