Muzei (Epistole de apus)
Clarice
------------------------------

Când mi-ai pictat cerul cu chipul, 
simțeam un efemer voiaj al 
frumuseții. 
Nu era briza vernală, 
cea care-ți împinse părul 
către far, 
nici cânturile marinarilor orfani 
vagabondând sub valuri, 
ci balsamul blând al 
tinereții. 
Când mi-ai sărutat tâmpla cu gâtul, 
revelam că ne vom întâlni 
în poeme. 
Fruntea ta, vulnerabilul și gleznele 
perfectă imperfecțiune - 
toate îmi cerșeau fluidele. 
Dar eu am preferat să te pictez, 
cum tu mi-ai pictat cerul cu chipul; 
în sufletul tău să-mi adăpostesc 
sufletul bătrân.

- dedicat amicei mele, L.B. -