Gândul singuratic
Sorina
------------------------------

Gândul singuratic

Timpu-aleargă obosit,
constelaţii-nesfârșite,
scriu poeme povestite,
de-un poet îndrăgostit.

Roua de pe frunza verde,
se tranformā în cristale,
ce împodobesc petale,
când parfumul lor se pierde.

Singuratic gândul pleacă,
în lunga lui călătorie,
rămânând în galaxie,
cu comete să se-întreacă.

Ard lumini pe prispa casei,
urme albe în zăpadă
sunt sub talpă, blânda pradă
din privirile frumoasei,
ce-a ales s-aducă vise,
peste bolţile deschise.

Timpul obosit, aleargă
şi-n genunchi îl rog, să-mi lase
noaptea, stelele pe case,
pe obraji, lacrimi să şteargă.