Mama
Valentina
------------------------------

Prima fericire 
Mângâiere-n viață,
Prima ei privire 
Dată drept povață...
Primul ei sărut ,
Ce-n tipăt i-se ascunde 
Dorul ei și un gând 
Din zări,de nu știu unde.

Uitată-n depărtări ,
Curgând ca lacrimi ,stele...
Mămică mă înclin 
Sărut palmele grele...
Ce din zorii zilei 
Cu greu ele trudeau
Și-n orișicare seară 
Cu drag mă-mbratisau.

Mai știi draga mămică,
Coditele-mi din păr..
Și râsetul cel dulce 
Ca florile de măr....
Mai știi surâsul apei 
Și geamul din pritvor 
Și formele din stele 
De toate îmi e dor. 

Astăzi ,am crescut,
Mi-e dor sa mai fiu mică
Să-mi fac case din lut 
Care mereu se strică ...
Dar îți promit măicuță 
Că nu te voi uita 
Nici casa părintească 
Nici mângâierea ta