Ars poetica 2
Nicu Hăloiu
------------------------------

Ars poetica 2

Dacă pe câmp, noi flori răsar mărgăritar,
să fie doar lacrimi de nori? sau mai degrabă,
o zână albă își face salbă de flori, să-și pună
pe cap cunună, sub clar de lună?

sau poate vântul, bate pământul în lung și-n lat,
pe înserat, să-aducă nori, să plouă iar,
că-ntreg pământu-i însetat și-ndrăgostit
iubind tăcut și tăinuit, albul din mărgăritar?

dar cine spune, când soare-apune,
că-acele lacrimi, de lăcrămioare, frumoase, albe
nu și le pune, zâna în salbe, să se cunune,
c-un prinț frumos și drăgăstos, în acea noapte
când vântul zboară, purtând parfum de lăcrămioară
ușor, pe spate?
.....
Poate când noaptea, vrea să coboare,
vântul adie să poarte-n cer fluturi suavi,
la trup firavi, de păpădie, 
când pe-nserat, nori a purtat,
să-aducă iar, îndrăgostit, mărgăritar!

că zâna lor, a florilor și-a nimănui,
este stăpâna vântului.
și-atunci străbate să-aducă-n spate
rouă din nori, lacrimi pe flori
și-n acea noapte, sub clar de lună,
cununi de zână să-și facă salbe
din lacrimi albe de lăcrămioare!