Străinul (lll)
M Horlaci
------------------------------

Împovărat mi-e râul sub salcie de gânduri 
Cãnd curge prin poemul iubirilor uitate.
Un sentiment de ură străbate printre rânduri,
O goană spre nimicul din mâinile-nclestate.

Străinul mă priveste, ce iad in ochii lui!
Ce furie cumplită transmisă prin tăcere!
Oglinda îmi arată un om al nimănui 
Ce-si pierde tinerețea umblând după plăcere.

În versuri se descrie un muritor de rând,
Un visător prin lumea cuprinsă de urgie,
O neagră frământare, o patimă, un gând,
Și-o inimă ce joacă un rol de comedie.

Un zâmbet, o părere, o lacrimă și-un vin,
Cu toate deopotrivă prieten se declară,
Doar cerul îl înțeapă prin visuri, cu venin,
Ca buzele iubitei, ce dragoste amară!

Se-ntunecă privirea, si ochii se închid,
Un sentiment de ură străbate în visare.
Doar lumânarea arde. Prin aerul timid
Se simte un miros, de moarte si uitare.