Ca întreaga lume, sunt plămădit din lut Nicu Hăloiu ------------------------------ Ca întreaga lume, sunt plămădit din lut .... Iar de vă-ntrebați vreodată cine sunt, răspunsul mi-e banal, nu-i un mister, în lumea trecătoare, sunt un călător și-ncerc să nu mă văd, să rămân tăcut, purtat de-același vis, la fel de efemer să-mi fac din brațe aripi ca să zbor și, ca întreaga lume, plămădit din lut merg pe-același drum, către mormânt! ..... Sunt o picătură într-un ocean imens, încercând să stau pe-al vieții mele val, uneori mă-ascund, să nu fiu ars de soare, mă mai izbește vântul, furios, de-o stâncă, doresc privind în zare, să zăresc un mal, sunt doar un călător în lumea trecătoare, alteori mă doare când viața mă aruncă de-ncerc vieții mele să-i găsesc un sens! ..... Încerc să trec prin lume, discret și nevăzut, precum adie vântul copaci foșnind ușor, celei de lângă mine vreau să-i ridic altare, să-i fiu smerit în cuget și să trăim frumos, vreau să-i păstrez în mine același tainic dor, sunt doar un călător în lumea trecătoare, sunt cel ce se închină aceluiași Hristos și, ca întreaga lume, sunt plămădit din lut!