Gândurile unei insomnii neclare
Adina Speranta
------------------------------

într-o cameră mare este un scaun vechi
vântul pătrunde prin geamul spart
de scaunul acesta atârnă o haină uzată
în buzunarele căreia timpul a încremenit 
pe o hârtie
la fel de veche precum scaunul pe care 
ți-ai uitat haina când ai plecat 
la vănătoare de răspunsuri și din neatenție 
te-ai împiedicat de un greiere adormit
sau de noaptea bolnavă
ori poate de firele de iarbă 
ca niște semne de exclamare inutile 
ale unor răspunsuri pe care 
nu le vedeai dar erau suficient de acute
ca să se agațe de tine în noaptea 
câmd luna a spart geamul 
sau poate greierul 
ori poate iarba în care ți-ai pierdut 
pașii 
urma
umbra
vocea 
chipul
și am uitat cine erai
cine ai fost
iar vântul a trântit ușa în urma ta
iluzie
ipostază
poezie

adina v.

15.07.2019