Puterea iubirii
Ștefan Doroftei Doimneanu
------------------------------

Aud oful tău cum umblă pe maluri
Şi caută clipe în noi reveniri,
Aud dorul tău prins încă în voaluri
Arzând de dorinţe, de noi definiri. 

Te văd adunând petale de cântec
Din graiul văratic al mării de jad,
Te văd fluierâd pe buze descântec
Sorbind amintiri din căuş cu orjad.

Aud paşii tăi cum calcă pe luna
Ce sângeă-n noapte pe cerul aprins.
Aud vocea ta cum cheamă întruna
Fiorul iubirii din strune desprins.

Te văd cum aduni fărâme de soare
Când ziua se-ndreaptă spre negre poteci,
Te văd cum săruţi luceferi pe zare
Din valul ce-adoarme pe tălpile-ţi reci.

Aud cum te rogi chemând răsărituri
Ca raza iubirii să ardă din nou,
Te văd lăcrimând când fierb asfinţituri
Oftând prin solfegii pierdute-n ecou,

Aud cum foşneşti când briza te-atinge
Şi-n urmă, privirea ades ţi-o îndrepţi,
Te văd radiind când ochiu-ţi distinge
(Păşind înspre tine), pe cel ce-l aştepţi.