Acelaşi firicel
Sorina
------------------------------

Acelaşi firicel

La casa veche cu obloane-albastre,
muşcate roşii, ca inimile noastre,
ïnconjurate fin de verdele din frunze,
sărută blând, un nor pufos, pe buze.

Ca pleoapa peste ochi, un vânticel
strecoară printre-obloane-un firicel,
de care trage când e noapte-afară
şi-aprinde-n boltă şi luna mea din ceară.

In dimineaţa asta, acelaşi firicel,
deschide iar oblonu-ncetinel,
să intre ceru-albastru prin fereastră
şi să-mi iubesc muşcatele din glastră.