zeificând nimicul
M Horlaci
------------------------------

cuvintele sunt prăpastia în care
poetul se prăbuseste 
cade într-o disperare acută
si moare
strivit de verbul ce creste
indiferent
ca o statuie sculptată 
de mâna unui sculptor bătrân
bântuit de regrete
doar ploaia îi mai spală din griji
doar croncănitul unei ciori îl trezeste din starea de letargie
si doar tic-tac-ul ceasornicului îi adânceste prăpastia minții
prăpastia unei dureri 
fără capăt

zeificând nimicul