La bojdeiuca de pe deal
Dan Lazarescu
------------------------------

În bojdeiuca de pe deal,
Bunico, 
Azi mai ţeşi iţari
La vechiul tău război, 
Ori te-ai...
Ascuns în umbră, 
Sub stejari?  

Că parcă nu mai văd, 
Acum,
În vatra ta să ardă foc.
Nu iese fum pe horn
Şi nu-i
Miros de mere ce se coc.

E-atâta linişte, 
N-aud 
Nici porumbeii gurluind
Prin şură,
Nici motanul tău
Nu-l văd-naintea mea venind.

Parcă e totu-ncremenit
În bătătură.
Parcă dorm
Ogoarele, sub buruieni,
În ţarină,
Un veşnic somn.

Şi parcă te-ai culcat şi tu,
Bunico,
Ieri?
Sau mai de-un veac?
De ostenită ce erai.
Şi după tine
Toate tac.

Nu vor să te trezeşti cumva
Din somn,
Că te-ai trudit atât
Până, din mai nimic,
Feciori
Şi fete mândre 
Ai crescut.

Te las bunico-n tihna ta.
Mă duc.
Am să mai trec prin sat,
Că nu ştiu cum,
Dar am aici
Un pic de suflet
Presărat.

..................................

În bojdeiuca de pe deal,
Bunico, 	
Toţi crescut-am mari
Şi am zburat...
Dar revenim,
La vremea noastră...
Sub stejari.