Brâncușiană
Lavinia Elena Niculicea
------------------------------

Privesc ,,Coloana Infinitului”
trasând cu privirea
linia dintre viață și moarte,
să văd cât mai departe.

În atelierul gândului neobosit
sculptez din piatra rece a nepăsării 
fericirea – ,,Pasărea măiastră”.

Mă așez la ,,Masa tăcerii” cu Creatorul, 
iar înainte de a frânge cuvintele aburinde,
pâinea cea de toate zilele a poetului,
îmi spun ,,Rugăciunea”.

La cântatul cocoșilor, ,,Visul"
,,Nou-născut” își reneagă originile 
în inima ce n-a deschis niciodată c-un dor
,,Poarta sărutului”.
Se aude ,,The First Cry" al universului.