Zbor, inegal, printre versuri Eminesciene...
Gabriel Stănciulescu
------------------------------

Zbor, inegal, printre versuri Eminesciene...  

Citesc ades din versu-ți lin,                    
Mă nasc și mor de mii de ori,                 
Visez apoi, apoi mă-nchin                      
„de-atâtea ori, de-atâtea ori”                

Și ce cadou, tu printre noi!                      
Umili poeți, prin ochii-ți vii                      
Ne vom privi, ca-ntre asceți                    
„de ce nu vii, de ce nu vii?”                    

Ne luminăm când tu renaști,                  
Iarna-n toi, e-o zi când vine,                    
Iar se întunecă când pleci                    
„o rămâi, rămâi... cu mine”                     

Recită-n crânguri stoluri mii,                    
Se reîntorc în codru des,                            
Ca într-un cor de rapsodii                       
„toate păsările ies”                                  

Viersuite-n dulci poeme,                          
Ler perpetuu scurs pe-o strună,               
„Somnoroase păsărele                                 
pe la cuiburi se adună”                          

Prin bolți astrale vom sosi,                        
Răbdarea n-o să ne-ajungă,                        
„La Steaua care-a răsărit...                          
... e-o cale atât de lungă”                           

Autor: Gabriel Stănciulescu