Privirea de gheață
Nicu Hăloiu
------------------------------

Privirea de gheață
…
Va veni și ziua când totul va pieri
Când întreaga lume se va muta în moarte
Ziua aceea nu este prea departe,
Totul va fi acoperit de-o nesfârșită noapte
Și după ziua-aceea nimic nu va mai fi!
…
Vor fi ploi cumplite, mari, diluviene
Deodată vor erupe toți vulcanii,
Vor fi atunci totuna bogații și sărmanii,
Nu va conta averea, vor fi degeaba banii
Când peste-ntreaga lume noaptea se așterne!
…
Și ca printr-un miracol atunci, instantaneu,
Când fi-vor în tot locul morți, răniți și sânge,
Când de-atâta moarte, nimeni nu mai plânge,
Când morții de pe străzi nimeni nu-i mai strânge,
Ne-om aminti deodată, toți, de Dumnezeu!
…
Și fi-va pentru toți, cumplita judecată,
Când vom fi doar cu El privindu-ne în față
Și ne va arăta întreaga noastră viață,
Ne va arde-atunci privirea Lui de gheață
Când  îl vom auzi ” Nu sunt ai Mei, Tată”!