Voi fi iubire...
Gabriel Stănciulescu
------------------------------

Voi fi iubire... 

Doamne Bun, mai dă-mi o brumă de noroc,      
Și-o mână de ajutor, că-s anii grei,                       
M-am strecurat subtil prin ani de foc...                  
Că viața nu-ți oferă doar ce vrei.                          

Mi-am pus speranțe în vârsta ce o am,                
Atent să nu greșesc ca-n tinerețe,                         
Să mă respect, căci deseori cedam...                      
Și nu-mi pasa deloc de batrânețe.                         

Mi-aș dori mai multă înțelepciune,                      
Mai des să-mi fie aproape Tatăl meu,                  
Acum când vârsta trece să adune                        
Sacii umpluți cu trudă, cărați cu greu.                 

Mi-e gândul plin de sevă și trăire,                          
Nicicând nu voi renunța să mai doresc,               
Inima-și cere dreptul la iubire...                                
Și nu-i păcat că-n dragoste iubesc!                        

În mintea mea revin și gânduri triste                    
Și provocari, ce-n mine se-ntâlnesc,                       
Dar am să-mi rog conștiința să reziste...                
Și voi fi iubire, cât am să trăiesc!                    

Autor: Gabriel Stănciulescu