Grădinile copilăriei
Necorupb
------------------------------

Grădinile copilăriei mele,

rămase-n amintire printre astre,

cu rădăcinile se prind în stele

şi cern fiori din zările albastre.

Pe aripile unui dor cuminte

revin acum în fiecare seară

învăluindu-mă pe dinafară

cu ritmurile unei muzici sfinte.

Și îngerii din cer mă înconjoară

să mă ridice-n slava lor divină,

să mă îmbăt cu florile de vară

pe care-n suflet le aştept să vină.

Revăd în gând copilăria sfântă,

pridvorul de la casa părintească,

și în adâncul meu încep să crească

copaci vrăjiți, cu frunze care cântă.

În legănarea lor defragmentată,

ce se revarsă-n valuri printre stele,

mă văd plutind prin univers deodată,

copil rămas, în visurile mele.