Nu eşti Pessoa, dar m-ai salvat de la moarte
Mihai_iunian_gindu
------------------------------

Unui confrate 

Nu eşti Pessoa,
Dar m-ai salvat de la moarte.

Sunt cuprins de o depresie profundă,
Norii sunt sfâşiaţi de cuvintele noastre,
Cerul se prăbuşeşte,
Suntem prea mici pentru propriul destin.

Trebuia să scriu ceva, cumva, undeva
Despre un poet debutant
Mulţumesc că scrii destul de bine,
Toţi murim din orice şi oricum,

Numai de poezie proastă să nu murim.
Sau nesinceră.
Minciuni, inepţii,
La noapte vom privi aceleaşi fete dezbrăcate
Mâine se va da o ordonanţă

Iar eu privesc prin geamul crăpat de ger
Zorii unei noi lumi
Pe care o aştept de când m-am născut

Va veni,
Sau poate nu,
Vinul din pahar s-a trezit,
Oamenii poartă măşti
(De când spun că ar trebui să o facă),

Eu îl aştept pe Iisus
Şi m-am oprit aici,
În faţa acestui joc de domino colorat
Un domino al vieţii pe Pământ
Ale cărui piese le-am aruncat pe fereastră
Ca nişte copii inconştienţi, cu ochi goi şi haine rupte.

Finalul nu e unul singur
- Îl putem rescrie, noi, artiştii,
Şi eu, şi tu, şi altul
Ar putea fi chiar un final fericit
Dacă ne-am afla într-o altă dimensiune.