Prima sosită, prima plecată
George Anițescu
------------------------------

Dimineața, într-un an,
M-a'mbătat lumină nouă;
Ca  v r ă j i t,  parc-așteptam
O  minune-n  stropi  de  rouă...

Zi  de  zi  și  an  de  an...
Printre  flori  în  risipire,
M-a  mângâiat  cu  alean
Și  m-a  scăldat  în  iubire...

Când  flori cădeau rânduri, rânduri
Din  tei,  ca  ecou  de  ș o a p t e,,,
Urmăream,  căzut  pe  gânduri,
Trenul ce-o ducea în noapte :::

..........................................

În zile triste, spre seară,
Lângă  teiul  desfrunzit ,
Mai aștept în vechea gară 
Trenul  ce  n-a  mai  sosit !?.

Prin ce gară, în ce vreme,
Acel  t r e n  o  fi  trecând?
– Primăvară, prea devreme,
Mi-ai rămas numai în gând !