”Alea jacta est”
Nicu Hăloiu
------------------------------

”Alea jacta est”
...
Ce mai putem face de-acum,
Când totu-n țară e distrus
Și e pe ultimul ei drum?!
Ce ar mai putea fi spus?!
...
Când s-a furat tot ce se poate
Când tot ce-a fost s-a luat prin jaf,
Când România e pe moarte,
Când totu-n țară este praf?!
...
Când e război care pe care
Să acceadă la putere
Să-și facă oricum avere
În România care moare?!
...
Noi n-avem dreptul a ne plânge,
Cât suntem cu toți complici,
Cât avem trădarea-n sânge,
La pofte mari, la minte mici!
...
Ne merităm soarta pe drept,
Bolnavi toți de parvenire,
Ticăloși și răi din fire,
Feți-frumoși cu muci pe piept!
...
Ne lăudăm că-avem strămoși
Care-au fost viteji și bravi,
Dar azi, neam de ticăloși
Avem apucături de sclavi!
...
N-avem nici mintea de pe urmă
Mințiți fiind de-atâtea ori,
Mergem și votăm în turmă
Pe-aceiași hoți și trădători!
...
Noi nu suntem importanți
În România care moare,
Iar singura noastră valoare,
Este ca turmă de votanți!
...
Noi suntem un popor docil
Plătind scump prețul schimbării,
Când orice șmecher imbecil 
Se vrea ales în fruntea țării!
...
Suntem vinovați cu toții
Că-n țara asta care moare
Mergem grămadă la votare
Să schimbăm hoții cu hoții!
...
Cum să-i considerăm normali,
Pe toți acei care votează,
Când votul lor îi selectează
Dintre români, pe speciali?!
...
Când zarurile-s aruncate
Și totul e deja distrus,
În țara asta ce-i pe moarte,
Ce ar mai putea fi spus?!