Străbatem Universul, mână-n mână!
Gabriel Stănciulescu
------------------------------

Străbatem Universul, mână-n mână!

Cu un gest pripit aduc azi suferință,                    
Regret zadarnic și-n rugă mă căiesc,                     
Greșeala mea aș trece-o în neființă...                        
Dacă aș fi sigur că pot să te iubesc.                       

Inima-mi arde în jar și crunt mă doare,               
Din greșeli învăț și plânsu’ îl dovedesc,                 
Prețuiesc ziua și clipa viitoare,                               
S-a-mplinit dorința, simt iară că trăiesc.              

Tu ai făurit din lumea mea un Cer deschis,        
Nu vreau să pierd ce așteptam de-o viață,          
M-ai invitat discret, să vin la tine-n vis,               
Iubirea ta, iubito, iar mă înalță!                             

Încrezător am fost, și astăzi sunt din nou,           
Dragostea încercată va învinge,                             
Doamne, mi-ai oferit lumina, un cadou!              
Și o flacără ce nimeni n-o va stinge.                      

Timpul ce-a rămas nu trebuie pierdut,                 
Sufletul vrăjit ne vrea iar împreună,                     
Lăsăm suferința și teama în trecut                        
Și străbatem Universul, mână-n mână!                

Autor: Gabriel Stănciulescu