Helena Andrei Șerbănescu ------------------------------ Cu pas becher, din lupanar, Cu lungi vâltori în buzunar, Orice bărbat mai mizantrop Spre casă-și face, la galop, Cărare lungă și hotar. Cu spelbe raze pe zuluf Și dulci parfumuri în năduf, De o metresă otrăvit, Pe-obrazul dulce, pângări Un sfânt copil, spurcat sărut. Dar tainic, ca un fum lunar, Unde sălaș și-are Satan, Valsând pe-al damei păr prelins, - Pe salbele de ametist - Din ochii limpezi de castan, Un prea păgân stih de topaz Dansează-n valuri pe obraz... Dar ochiul ei, căzut și trist, Cine să-l mai poarte-n vis? Femeie-i cât peste grumaz Un bour vitreg, ca-ntr-un iaz, Turbat se-nfruptă din talaz. Și cum coarnele-și găti Și poftele își potoli, La trap o zvârle pe islaz... Pe care piept capul să-și culce Când averi, toate străluce, Peste coapsa-i de himeră, În rând, mișeii îi oferă?... Prisosul liniștea n-aduce Și nici noaptea de amor, Cu slove blânde și sfânt dor, N-o plătești c-o firfirică, Precum nici la apă mică Ceru-n sălcii nu-l cobori. Toate-s cânturi de sirenă, Recitate-ntr-o poemă, Când de foame, biet odor, Seacă-al liniștii izvor, Cu doi ochi de diademă Și c-un zâmbet cald și sfânt Mamei, câte-s pe pământ, Nu-s mai scumpe ca Helena, Frumoasă cum era Athena-n Voalul mării, legământ. Dulce cum e mierea-n fagur, Sânu-i, candelă de aur, Ne-ntregit de voluptate, Nici de brațele-nnoptate A pecetei de balaur, Ferecat de-un ochi viclean, Viperin, de curtezan, Ori de-un pătimaș boier - E tăinuit de adulter Și nepătruns ca un ocean. La sânul mamei, văduvit, De lungi cusururi ofilit, Creștea frumos, dragă Helenă, Cu ochișori de diademă, Peste toga de argint A vreunui prinț, ce-a ostenit Pe-al mamei sân, și părăsit, De orice rază de lumină, Sau de odina creștină, Brațele și-a răstignit. Ca un Soare în alt Soare, Luminând și-ncăpătoare, Sfinte, pentr-o-nghițitură, Vărgi de bici, în piele-adună, Ca un fulger în vâltoare... Și-n a dânsei suferinți, Copila, cu ochii cuminți, Draconic, împrejur privi, Și-n ochii mamei, ochi nevii, Ca de gorgonă împietriți, Păgâna masc-a lui Adam, Scuturând floarea pe ram, Tiranic suflu-mpreună Și-n sânul fetei adună O ură ca pentru Satan! La sânul mamei, văduvit, Ce mulți tirani a ofilit, Creștea frumos, dragă Helenă, Cu ochișori de diademă, Ce pe luntre au robit Suflete, ca o stafie, Peste volburi de chindie, De o sfântă-nfloritură, Dulce ca o mătrăgună - Bărbăteasca comedie! Prin ochii ei, falnici, ca brazi, Trecut-au zeci de camarazi, Râvnind, pe rând, la sânul ei, Dar Helena, ochi senin, Ca mreaja unui heruvim, Pe umeri albi, covor de nea, Sprijinind podoaba grea, A buclei lungi și rubinii, De talia unei stafii - Pe Miriam o cunoștea. Amorul unui lung păcat, Pe sânul ei ca de smarald, De Miriam, întâi trezit, Mângâiat și limpezit, S-a născut ca un amant, Lung poftit și așteptat, Ca un inel cu diamant. Și multă vreme s-au iubit, S-au sfințit, s-au pângărit, Sub baldachinul înstelat. Ca Medusa-ntre Perseu Și Pegas, într-un elizeu, Pe taina spadei de smarald, Îngropă dor de bărbat, Între Satan și Dumnezeu. În sărutări, poetic vis, Brodatu-s-a de gâtul nins, Cu focul preaiubitei ei Și jurând pe dumnezei Pecete-amorului învins. Pe talia unei stafii, Cu bucle lungi și rubinii, De-a voluptății mascaradă, Altantidele de piatră, În refluxuri ruginii, Ca o cupolă bărbătească-n Dulci meduze, sânu-i cască. Sub un braț de mareșal, Miriam, tomnatic val, Și pe-a năzuinței mască, Lepădând a ei mireasă Pe-o mustață părintească, Fruntea-și culcă cu nesaț. De opal, înfierbântați, Ai Helenei ochi revarsă Blânde, perle blestemate, Suferinde și malade, Pe icoana ce-a vândut Blând amor și ferecând Un statornic dor de moarte. Promis-a fost în legământ, Catapeteasmă pe pământ, Sub baldachinul înstelat, Unui idol blestemat, Amorul tristului veșmânt. O floare capul își apleacă - Helenă... scumpa mamei fată! Poftind liniștea bolnavă, Sub imperiul de otravă A mormântului zăbavă... La pieptul mamei, stă de piatră, Rece, albă, nemișcată, Ce demult creștea frumos, Copilaș bun și duios, Helena – ca un strop de apă, Peste ochiul ce împarte Năzuința lăngă moarte, Pentru lumi necunoscute, Neumblate și fecunde, Închise în eternitate.