Tomnatic vânt
Danab
------------------------------

"-E frig afară!" Spune trist,pămantul,

"Iar norii plin de apă vin mereu,

Din inălțimi,se-aude  parcă vântul...

Aduce-o toamnă în sufletul meu."

O frunză ce stă gata ca să cadă,

Peste pământul tânjind după Soare,

Întreabă,aruncându-i o ocheadă:

"-Pământule,ascultă! nu știi oare,

Câ-i vremea toamnei să vină pe glie

Când mii de păsări spre-alte zări,pornesc,

Purtând în suflet dor și nostalgie

După un cuib,ce-n grabă-l părăsesc.

Iar florile gingașe din grădină,

Ce ziua-ntreagă te-au înveselit,

Se-ascund după o rază de lumină

Și simți ca ești și trist și părăsit.

Pământule..ce roade minunate

Bătrâna toamnă-ți poate oferi...

Tu,într-un an le-ai tot uitat pe toate.

Privește numai..frunze aurii,

Se-aștern peste a ta,inima rece.

Să te-ncăzească vor,cu un fior..

Pământule! Și toamn-aceasta trece

Și tu rămâi iar,nemulțumitor?

Te plângi că înghețat ești iar din fire"

( îi spune frunza cu pareri de rău)

"-Eu vin ca să te-acopăr cu iubire

Să nu mai simți răceala-n trupul tău.

Hai nu fii trist! O toamnă aurie

Se-așează peste tine-mbelșugată!

Primește-o și acum cu bucurie,

Cum ai primit-o și de altă dată.

Și dacă cerul azi,il vezi ca-n ceață,

Iar norii ți se par că vin cu-avânt,

Tu vei gusta arome din dulceață,

Arome-aduse de-un tomnatic vânt!"

----

Ca și pămâtul săntem câte-odată

În anotimpurile ce vin peste noi,

Dar dragostea din Cer a unui Tată

Ne mângâie ..să nu fim triști si goi.

Ne umple inima de bucurie

In orice anotimp noi,am trăi...

Ne dăruiește mereu Apa Vie

Ca să-l iubim pe El in orice zi.

Și Măinile ce-au stat cândva pe cruce

Ca să ne ierte de-al nostru păcat,

Sunt frunzele...din toamna care-aduce

pământului,un rod îmbelșugat.

27.09.2020