Sus pe valuri
Gabriel Stănciulescu
------------------------------

Sus pe valuri

Mi-e dor să îți recit, iubire!                              
Mi-e și mai dor să-ți simt parfumul,                
Gândind la noi îmi ies din fire                         
Îmi pierd busola și uit drumul.                     

Urcasem barca sus pe valuri,                           
Pluteam ajutați de vântul lin,                           
Ne așteptau atâtea daruri                                  
Păstrate în luciul cristalin.                                           

Se derulează-n minte visul,                             
Am fost convinși că am reușit,                         
Vedeam aproape paradisul,                              
Și e păcat că n-am pășit!                             

Am fost cu capu’ ades în nori,                             
Credeam că totul se cuvine,                              
Observam că alții fac erori,                               
Dar nici la noi nu-i totul bine.                          

Dorințele nu se împlineau,                                
Ne adânceam în amăgire,                                  
Nu ne doream, dar ne însoțeau                        
Aburii reci de șovăire.                                         

Și au trecut anii peste noi,                                 
Ne-am completat, ca-ntr-un firesc,                  
Am învățat ce înseamnă doi,                              
Am învățat să spunem,... te iubesc.                            

Autor: Gabriel Stănciulescu