Păianjenul şi toamna
Camelia Oprița
------------------------------

Noaptea este de grafit,
Tot mai galben e pământul.
Semn că toamna a venit,
La fereastră-mi bate vântul.

Ploile mărunte umblă
Dintr-o frunză-n altă frunză.
Unde ieri era şi umbră,
Stropii albi atârnă-n pânză.

Biet păianjen s-a ascuns
Unde scoarţa e desprinsă.
Unde ploaia n-a pătruns,
A rămas o frunză prinsă. 

Licurici și buburuze, fluturași și alte gâze,
Au plecat să dea de veste
Să se-ascundă printre frunze, 
Chiar și luna din poveste.

Vine toamna, zise el,
Frunza verde, îngălbenește,
Pomul este singurel
Vântu’ iarba răscolește.

Vremuri triste, vremuri reci
Vin cu vântul de departe,
Iar tu vară, unde pleci?
Unde-s zilele curate?!