O singură femeie
Crina Lazăr
------------------------------

O singură femeie

Până acum,
o singură femeie
ai reușit să suporți,
și nici pe aceea în fiecare ceas.
Nu te poți plânge
de prea grea încercare.
În amurg o pierzi printre gene,
în zori o pierzi printre nori.
Dacă plouă, 
smulge stelele 
ce răstignesc de veacuri
eternitatea 
pe bolta lumii
și-ți inundă visele
cu ochii ei ce nu stiu să doarmă.
Cel stâng zboară 
printre zâmbete,
mai mereu, de vreo frumusețe 
agățate.
Cel drept poartă săgeți 
menite să sperie câinii
vânătorilor de naivitate.
Dacă e soare,
în inimă-i cresc fluturi 
de toate culorile,
din degete-i curg 
picături de tandrețe 
și din rutină
face o sărbătoare.
Când pleacă,
lumina te strânge,
iarba îți taie tălpile
și vrăbii uimite
ți se sparg de frunte.
Când e lângă tine
certitudinile își pierd echilibrul
și cad într-o liniște stranie...
Iar tu... din când în când,
te lepezi de tine,
să rămână doar ea,
înflorată și vie.