Ningea imponderabil...
Gabriel Cristea
------------------------------

Era atâta liniște în univers
că stele se-auzeau căzând,
ca o cadență frustă a cailor zăpezii
pe tâmplele-mi zvâcninde.
Ninsori uraniene se așterneau pe umeri 
crescându-mi aripi albe în noaptea boreală...
Să prind o stea în palmă,
mă tot rugam în minte privind imensitatea,
iar Gânditorul timp 
încremeni preț de-o sclipire anii-lumină
sub felinare mute.

Ningea imponderabil...