Te voi iubi pân' la sfârșit
Gabriel Stănciulescu
------------------------------

Te voi iubi pân’ la sfârșit

Iubito, din nou, pierdut sunt de tine!                   
Te caut haotic, printre gânduri pășesc,                       
Mi-e sufletul plin de dor și suspine                            
Te caut și în vise, dar nu te găsesc.                              

Ești umbra ce-o văd în serile triste,                              
Ești poate un nor golit de șuvoaie,                              
Poate ești plânsul, ce-mi umple batiste                        
Poate speranța, ce arde-n văpaie.                                  

Dar mă întreb, cât contez pentru tine?                         
Ne pasă de viața ce plânge cu noi?                               
Cu greu reușesc s-o mint că mi-e bine,                           
Îi cer mult răgaz, să avem pentru doi.                           

Și care e rostul, pe noi ne mințim,                                   
Ne pitim ca valu-n marea cea mare,                             
Ascundem iubirea ce noi ne-o dorim                           
Și focul nestins, aprins chiar de soare.                         

Iubirea-i rază în inimi curate,                                         
O avem pentr-o viață, la infinit,                               
Fi-vom amandoi până clopotul bate                              
Și chiar mai departe, viața n-are sfârșit!                     

Autor: Gabriel Stănciulescu