Dar cine oare crezi că nu te-ar recunoaşte?
Sorina
------------------------------

Dar cine oare crezi că nu te-ar recunoaşte?

Lună de argint, pe ramuri legeni norii
şi din lumina ta, arar se scutur ploi,
ascunzi în urmă parcă, în umbră, trecătorii,
iar pomii încă-i ţii de frunze verzi, tot goi.
Miros plăcut caişii ce-şi scutură petale
ca o poveste-n ploaie, dar fără stropii reci,
se-aşterne în tăcere covorul alb şi moale,
al florilor de vişini din vechile poteci.
Ai răscolit pământul cu argintate raze,
din care se va naşte codrul adormit
cu coroane prinse în frunze din turcoaze.
Dar cine oare crezi că nu te-ar recunoaşte,
Lună de argint?