Zăpada magnoliei
Alexfirita
------------------------------

ZĂPADA MAGNOLIEI

ALEXANDRA FIRIŢĂ

Zăpada magnoliei va topi deşertul 
aşternut în sufletul lumii
şi-n ceas de-nturnare spre brazdă 
sămânţa va irumpe-n lumină 
mugurii celui de-al treilea timp, 
în care mieii vor veni să îmbucure tăcerea 
ce s-a aşternut peste trecutul veac,
stau să nască cea frunză şopotitoare 
cea răcoare aromitoare de noi universuri 
şi ceruri noi ce deschde-vor braţe de lumi 
neştiute lumii în decadenţă
revărsa-vor ploi stelare în venele colabate
ale pământului 
fauni treziţi din vâltoarea diformă a visului 
vor cânta simfonia renaşterii
din grotele nepăsării se vor scurge 
acei vanitoşi burbioni ce făceau să putrezească 
până şi amintirea ultimului Crist.
Dalbe zapezile de petale în balansul 
timpului nealterat de corecţii filozofice 
vor ascunde încă o dată adevaruri dureroase 
despre dezumanizare
cu ochi exoftalmici greii pământului 
vor desluşi legile universului 
unde libertatea are valoare absolută 
şi nu trebuie perimată şi nici permutată.
Se vor topi până şi ultimii gheţari ai deşertăciunii 
şi plecaţi până în talpa pământului 
zeii surogat se vor îmbrânci la porta Stixului 
pentru un bănuţ datorat lui Caron.
Tace magnolia gatită 
cum o dalbă mireasă în faţa altarului 
aşteaptă supusă cuvântul profetic al infloririi.
Mieii născuţi de curând trec frontiera 
dintre universuri şi vin să pască 
imaşul din deşertul nevirtual al facerii lumii.
Din cearcănul vânăt al luminii
Universul îşi adapă veşnicia.