Strigătul Pământului Cristi Zancu ------------------------------ Pandemia, strigătul Pământului Vanitatea se despuie  Și mândria se apleacă, A hoției dobitoacă,  Lăcomia, se îneacă. Diavoli de râvneală falsă  Mor în pielea-nsuflețită, Sus in cer, azi Sfinți dansează Căci veninul lor se strică. Omul vechi in praf coboară Să hrăneasc-al meu pământ, Drepți-i dau țărân-ușoară  Și-l așează la Cel Blând. Căci in oarba lui micie,  O să-l ierte Dumnezeu, Când a luat fără să știe  Tot pământul drept trofeu. Omul nou să trârguiască bine!.. Printre lacrimi a primit Altă viață ș-alte zile, Alte clipe de iubit. Căci ne bate Tatăl nostru  Cu blândețe si candoare.. Și vom plânge ne-ncetat De ce suntem, triste fiare.. cz