Nuri de geamăt Nicolau Dinu Gabriel ------------------------------ NURI DE GEAMĂT Aruncă cărțile de joc între coapse ca să le culeg epocilor cu foamete și lipsă de iubire și apoi să nu asculți vreo șoaptă de la baritonalul răsfăț Erai neîmpăcată cu atingerile ce-au traversat cele nouă vieți pentru repetiții Și se aude în urechi rugămintea cu tîmplele mîncate de zeii pofticioși trimiși în lume să macine din albastrul văzduhurilor certate între ele pentru un izbutit decor Trupul îl credeam virgin iar genunchii deloc cu semne din trecute barbarii Și folosințe din partea buzelor cu delir de cutremura întregul complot de litere la braț cu domnișoare prea inculte pentru a pricepe că-am pierdut aripile la jocuri Dintre cele fără cale de întoarcere în mii și mii de capete plecate le dau sărutul cu principii scoase din boala cu demoni năzdrăvani ce-au picurat plămînilor averi Și cîteva simfonii răsucind de zor din cearceafurile cu indecent fanatic Vreau o clipă de liniște dar nu este așa că par absurd cerînd o așa complacere? Neștiind a devora din furourile pierdutelor zeități și acum prefăcuți în piatră și noaptea cu nurii mușcați și atît de întăriți precum slujbele altarului de preot Ce dacă dau în lume cu povești deocheate dacă tu îmi ești de nelepădat Nu am habar de trandafirul tăiat cu fir și spini să-l pătrunzi pînă-n roșul răscolit de toate amantele de pe drumul cu întortocheate lumini și umbre Iar de nicăieri apărută dau în vînturi cu pauze meritate și ziduri de pe care călătoriile par necutreierate și deloc mizerabile auspicii de mare artă de aceea vino mai pasională cu pescăruși născuți întotdeauna în zile călduroase Prin nisipul certat sus cu muza ieșită din icoanele nepămîntene dar admir sîngele prelins ca niciodată dincolo de perversul desen în amănunt și cu poveri stîngace Zorii încep a se arăta în splendoare acvatică că de cîteva ore te alint prin grădini și delicii cuprinse de seninătatea și extazul parantezelor iscate din nimic Iar amăruia respirație parcă înoată dincolo de perversul ideal cu alunecate momente înspre prozaic și uitate revederi cu primul instinct dat în floare cuminte iar repetabilul dor de joacă se arată la margini deocheate și pleoape nărăvașe