e un om

e un om privind cerul 
între două clipe ce vin pe rând şi trec laolaltă
pe străzile zorilor strigă vânzătorii de ziare 
în pragul cafenelei din colţ, un boem 
ridică mâna la tâmplă – salută râzând
spre marea etern legănătoare
coboară o femeie frumoasă cu un trandafir roșu 
briza duce miros de alge şi scoici
orașului și mai departe câmpului 
cerul, însuşi o mare prea adâncă,
unduieşte corăbii alb-cenușii ici şi colo
pe scările bibliotecii, un cerşetor bătrân
aşteaptă ora deschiderii, să schimbe cartea
în locul lui fără alt fast a citit 
până când întunericul s-a lăsat peste oraş
și încă mult în lumina felinarului
la un pas, şcoala marinarilor şi-a deschis uşile
în celălalt capăt al oraşului, universitatea 
ca o carte  deschisă între zare și oraș 
pe trotuare, vânzătorii de flori aşază lumi colore
parfumul lor trece printre toate cum niște umbre 
trec şi vin maşini pe bulevardele lungi
cum nişte benzi întinse dintr-o constelație înrourată
spre licee, şcoli şi grădiniţe ori doar spre parc
se grăbesc puii de om; în urmă ori alături, 
un părinte, bunic, frate, coleg, prieten ori aerul. 
sunt ore ce trec pentru că ştim 
sau nici nu ne pasă. e un om lângă alt om, 
un om măcar în sufletul altui om; altul singur 
aici, aiurea și dalele trotuarelor fără nume 
– doar străzile şi bulevardele primesc nume –
și clipe întâmplare, clipe neîntâmplare
_
Copyright Mariana Fulger