Renunț la milă greu ca la un viciu, Cu milă sunt drogată de copil. Alb înstelată de ridicol plâng Lângă fricos, lângă învins, lângă umil. Îi plâng pe proști și proștii mă înving, Surâzători sub steaua mea sterilă. De gingășie tot mai mult mă-ntunec Și pier de umanism și milă. Înduioșate mâini întind să mângâi Fiare gonind spre mine hămesite, Și-mi pare rău că n-o să mai sărut Și botul care mă ucide. Nici n-am trăit spre-a nu jigni pe nimeni, Mi-au prins în țărnă rădăcini genunchii, Și-mi trece viața încercând să-mi cresc La capetele aripilor unghii.
sâmbătă, 19 aprilie 2025