Sunt eu femeia fără anotimp un grăunte de nisip din vara care trece, luat de-un vânt uneori lin, alteori puternic, și dus în toamnă. Sunt trecerea verii în toamna plină de arome, sunt strugurele copt dar nu atât de bine, încât să fie rupt din corzile din vie să devină must. Sunt gândul verii care trece și melancolia toamnei care vine... Prin soare și-n căderi de frunze am crescut pictând și fredonând trecerea dintre anotimpuri... Glasul meu e-un șuierat de vânt prin harpa dintre cele doua anotimpuri, reluând acelaș cânt un fel de simfonie dintre anotimpul cald și cel tomnatic plin de neprevăzut. Sunt o-nșiruire de stări ce se schimbă pas cu pas,precum frunza când o adie vântul îngălbenind încet încet...
sâmbătă, 31 mai 2025