***În pădure-i proaspăt și răcoare
miercuri, 16 iulie 2025
În pădure-i proaspăt și răcoare
Și uitate sunt apusuri roșii,
Iar în satul părăsit de Soare
Înfloriră strigătul cocoșii.

Cu apeluri semiadormite
Ce-ar dori ei de la miezul nopții?
Stelele clipesc doar neclintite
Compunând o cotitură sorții.

Patria! Cuvânt ajuns în șagă,
Prefăcut în ieftine dichisuri
Mi-a rămas în sufletul meu dragă
Și e eroina mea din visuri.

De pe deal se vede bine-n jur ea
Și-i citesc și liniști și alarme
Când în spate freamătă pădurea,
Iar în față satu-ncet adoarme.

Zarea nu desparte, ci unește
Luminițe tremură în noapte...
Ce-i că ard doar becuri pământește
Sau cereștii aștri ard departe?

Sunt lumini și forța de mărime
Nu se bagă-n calculări de minte
Când văzduhu-i numai prospețime
Că nu vreau să mai pronunț cuvinte.

Patria îmi este infinită!
Înțeleg acum atât de bine.
Doar mă doare inima-mplinită
Când se sting jos stelele senine...
Victor Bragagiu