Bate vântul peste deal Și-n pădure prin Ardeal Bate vântul dintr-o parte Și privirile-mi împarte De la Cluj mai bate vântul De acoperă pământul Peste ape și fântâni Din Bogata de la stâni Ogrădeasa vis frumos Pe imașul cel din jos Ciocârlia-n zbor spre soare Dă ușor din aripioare Și cu atâta gingășie Cântecul i se mlădie Peste tot peste imaș Unde micul ciobănaș Iată-l cu a lui mioare Plin de razele de soare Înste Măgură se uită Ciocârlia o ascultă Cetățaua o privește În botă se odihnește Ochi în ochi cu iarba fină Și a soarelui lumină Turma scumpă de mioare Paște iată cu răbdare Paște iată-n urma lui Sub picurii câmpului A lui ființă îi urmează Până iată spre amiază Sus de tot când soarele Încălzind mioarele Pân” la tufe le conduce Unde umbra e mai dulce Pân” la tufe el le mână La răcoare și odihnă Verde frunză laz frumos În Bogata mea de Jos Un colț iată din Ardeal Până hăt mai sus pe deal Mugurii unde-n lumină Mai vor turma să o țină S-o hrănească pe alese Din privirile culese S-o hrănească pe osoi În Bogata pe la noi Ogrădeasa loc bătut De ploile ce-au trecut Ogrădeasa spic de vânt Doar pe muchii de cuvânt Spic de iarbă din Ardeal De pe-al amintirii mal Cât de gingașă tu ești Precum stelele cerești Lasă soarele să vină Să te-mbrace în lumină Lasă oile să-mbuce Iarba asta ce străluce Lasă oile să zbiere Să te aibă în vedere Ogrădeasa loc ciudat Norii-n cap unde se bat Ogrădeasa câmp deschis Un Ardeal din paradis Clopotele azi pe deal Cântă iată în Ardeal Turma iat-o la pădure Doar răcoarea să o fure Căci Ardealu nu-i un vis E un staul azi deschis Nu-i Ardealul o părere Ce se stinge doar și piere Și nu este nici poveste Din ce-a fost și nu mai este Căci Ardealu i-un ținut Altu cum nu s-a văzut Un loc binecuvântat României ce s-a dat Din Bistrița pân” la Cluj Peste ape fără ruj Din Brașov la Satu-Mare Pe întinsele-i hotare Ardealul se înoiește Precum Someșul ce crește Ardealu e o mireasmă În lumină ce îndeamnă Oamenii ca să trăiască Viața sfântă s-o primească Azi noapte scrisă 7 oct.2015
sâmbătă, 31 mai 2025