În pădurea care cântă cu petale-n primăvară, Pașii mei urmează calea ce-i atrage iar și iară; Tu te-ndrepți, pe o alee presărată cu suspine, Spre o bancă ce păstreză amintirile cu mine. Sub același cer, și astăzi ne târâm, din întâmplare, Pași din primăveri trecute, pe-o alee și-o cărare, Tu - cu gândurile tale, eu – cu tine-n ale mele, Într-o seară când pădurea se acoperă cu stele. În lumina lor, cărarea pare-o vale presărată Cu un praf de-argint ce curge spre aleea ce se-arată Ca un râu cu unde line într-o noapte-ntunecoasă Reflectându-mi dintre stele una, parcă, mai frumoasă. Mă apropii de aceea cu speranță și uimire, Dar pe bancă îmi lucește doar o veche amintire.
sâmbătă, 31 mai 2025