În templul verde pașii sunt sfioși, Doi ochi privesc în sus, sunt curioși Să vadă bolta crengilor cu frunze, Tulpinile copacilor ce-s dârze. Pe patul frunzelor de -astă toamnă Privirea se-odihnește și cunună De flori de liniște pune în creștet Simțirii ce trezește un poet. Concertul păsărilor se aude În templul înălțat spre cerul verde, Solemn și cu respect pentru pădure Așa cum viața, păsărilor cere. Un luminiș în templul plin cu har Descoperă pe falnicul stejar, Nimic nu crește-n jurul lui, departe Stau toți copacii… căci e drept de spate. Înalt, semeț și mândru în pădure, Stejarul stăpânește această mare De arbori ce sunt stâlpi în templul verde, Intrat în el, în pace te poți pierde ! Îmbtățișezi stejarul, căci te lasă Și într-o clipă ești intrat în transă, Picioarele prind rădăcini și trupul Se-nalță-n scoarță, atingându-și scopul. Îți trece seva templului prin mâini Doar degetele- frunze-ți sunt stăpâni, Capu-nălțat deasupra mării verzi Îți dă puterea spre El să cutezi.
sâmbătă, 31 mai 2025