Pax Romana

Pax Romana
...
Cândva în antichitate, când Roma era falimentară,
A hotărât senatul Romei să mai jefuiască-o țară,
L-au pus împărat pe unul colorat ca un hispan,
Ce semăna destul de bine cu un brunet contermporan!
...
I-au spus senatorii Romei, tu ai statut de special,
Du-te-n Dacia Traiane, să-l jefuiești pe Decebal!
Vezi că munții de pe-acolo poartă tone-ntregi de aur,
Du-te, adă-l iute-ncoace și cunună-ți dăm, de laur!
...
Traian se duse la mișto și la-nceput luă o bătaie,
De nu mai putea să doarmă decât pe saltea de paie,
Apoi aduse-un inginer, pe unul gras, Apolodor,
Să-i facă pod peste Danubiu, să treacă-n Dacia ușor,
Pe urmă a trimis un sol la Decebal ca să îl cheme,
Să discute ca-ntre lideri, cele câteva probleme!
...
-Du-te solule la ăla și-adu-l încoace pe bărbos,
Că eu vreau cu sărăntocul să vorbesc întâi frumos,
Decebal veni la cort, dar rămase în picioare,
-Nu te supăra bătrâne, așa-i în sala de-așteptare,
Uite de ce te-am deranjat, nu-ți fie cu supărare,
Am venit să-mi dai din aur, că la noi are valoare!
...
-Băi, Traiane împărate, dar ție nu-ți e rușine,
Tu, conducătorul lumii vii ca să cerșești la mine?!
...
-Bă Decebale, ești nebun, sau se-ntâmplă să fii prost?
Eu vin la tine cu armata și tu ce faci, mă iei la rost?
Ia vezi tu că mă înfurii și poate-ți trag un pumn în barbă,
De-ți cauți apoi dinte cu dinte printre firele de iarbă!
...
Eu vin de la Roma-ncoace să-ți pun auru-n galere
Că-i lacom senatul Romei și e plin de hahalere,
Spune-mi unde-i aurul sau măcar zi-mi care-i  sursa,
Să nu mai vin eu cu armata până-n Sarmizegetusa!
...
Sau o să-ți cutreier munții cu armata mea romană,
Și-ți transform fiece munte într-o Roșie Montană!
...
-Băi Traiane, ești nebun, chiar asta vor canadienii,
Să nu zici că nu ți-am spus, eu chem la mine indienii
Și să știi că dacii mei, cu indienii ăștia-s frați,
N-ai văzut cum mi-au dat țeapă împreună, la Galați?
Tu n-ai văzut cum rimează acest Arcelor Mital
Cu tot ce-i minereu în țară, dar mai mult cu Decebal?
Ia vezi tu, Traiane tată că le țin o pledoarie
Și-mi voi băga toți munții mei acolo, în topitorie,
De-o să auzi senatul Romei cum suduie și te înjură
Că ce le-aduci tu pe Danubiu e doar o drojdie impură!
...
-Decebale, fii cuminte că eu îți aduc Pax Romana,
Și-ți las aicea destul aur să-ți faci o Roșia Montana,
Fii-nțelegător cu mine, auzi bătrâne Decebal,
Că vorbesc cu-austriecii și ți-l trimit pe Brukenthal
Și-ai să vezi apoi hoție pe care n-ai putea s-o-nduri,
Că dacă vin austriecii, te lasă fără păduri
Și vezi că Brukenthalul ăsta e și colecționar,
Că-l făcu Tereza parcă, mare latifundiar,
Unde crezi tu Decebale, chiar la tine, în Ardeal
Decebal, dă-mi aur mult și-ți las bani de buzunar!
Te rog să nu mă mai ameninți că-ți trimit pe ruși cu gaz,
De-o să-ți ajungă strănepoții mari consumatori de praz!
...
-Băi Traiane, de-ți dau aur, e musai să mă sinucid
Și pe certificatul meu vor scrie că-am avut Covid,
Acum îmi este imposibil să fac Traiane voia ta,
Aș vrea să rămână scris c-am fost și eu cineva!
...
-Moșule, te-am înțeles dar să știi că n-am ce-ți face,
Cât în țara ta ai aur, tu aici n-o să ai pace,
Vor veni din lumea largă să te jefuiască toți,
Îți vor mitui guvernul și veți fi conduși de hoți!
Va fi mai rău decât la Roma în țărișoara ta cea mică,
Conduși fiind după principiul că dacă nu curge, pică,
Mai bine lasă fandoseala și adă aurul încoace,
Nu ți-am spus că de-aveți aur voi aici n-o s-aveți pace?!
...
Haide bă să ne prefacem că am purtat aici război,
Și-ți garantez că-n toată lumea n-or fi mai bogați ca noi,
Voi aranja tot eu cu scribii să spună că te-ai sinucis
Te voi sculpta și pe Columnă că-ți iei gâtul, cu dichis,
Mulți văd și puțini pricep, spune-o vorbă din bătrâni,
Să vezi că ale noastre nații vor fi izvoare de români!
...
-Bine mă Traiane, gata, dar nimănui să nu mai spui,
Ăsta va fi secretul nostru și ne vor ridica statui,
Vom rămâne în legende, ca doi bărbați viteji și bravi,
Chiar dacă urmașii mei vor fi transformați în sclavi!
...
-Bravo Decebale tată, ce bine că ne-am înțeles,
Vezi ce ușor ajungi la pace când există interes?
Dar mai am o rugăminte, mărite rege Decebal,
Să mă treceți și pe mine în noul imn național!
...
-Da Traiane, nicio grijă, că-l vor găbji pe Ceaușescu
Și las cu literă de moarte să schimbe imnul iliescu,
Dar Traiane, tot mi-ai spus că senatorii-s hahalere,
Nu vrei te rog să-mi lași și mie o flotă mică de galere?
...
-Decebale, ți-aș lăsa că pentru mine nu-i problemă,
Dar ți-o va vinde-n viitor un tiz printr-o stratagemă,
Decebale, n-avea grijă, rămâne-așa cum am decis,
Ne-am bătut ca două fiare și mândru, tu te-ai sinucis!
Ăsta este mersul lumii, Decebale, n-ai ce-i face,
Cât timp în țara ta e aur, nu va avea parte de pace!
...
Și uite-așa Traian rămase eroul Romei, permanent,
C-a scos cu aur de la noi imperiul roman din faliment!
Dar păcat că-n țara noastră n-a rămas nicio galeră,
Că toată moștenirea noastră s-a vândut de-o hahaleră!
...
Iar de-atunci, din acea vreme n-a rezistat Pax Romana,
Că tot au venit canadienii momiți de Roșia Montana!
Și urmașii-acelor daci chiar de-au fost viteji și bravi,
Pas cu pas, de-a lungul vremii au fost transformați în sclavi!
..
Au fost dresați să-nchidă ochii și orice abuz să-ndure,
Doar așa austriecii pot lua pădure cu pădure,
Că aleșii țării noastre sunt doar niște marionete,
Cărora li se permite să fure mult, pe îndelete!
...
Și oricât ne-am lăuda cu mândra nație română,
Tot ce este-n România, se clădește pe minciună!