Sânt pictori, în cer, care lasă Culorile lor să mai cadă Pe-aci, pe pământ, pe acasă, Şi asta se cheamă zăpadă. Sub bârne albastre-celeste Lumina privirii tresare, Când strigătul nostru mai este Zidit într-o sfântă ninsoare. Mai vindem din fumul năpraznic Al zilnicei noastre redute Un bon de intrare la praznic Când ninge din stelele mute. Ninsoarea e-aproape abstractă, Atâta-i de sfântă şi mare, Că tronuri sub regi se cotractă În sinucigaşa ninsoare. Dar, domnule pictor al iernii, Ce rar te arăţi de o vreme Şi noi te rugăm cu vecernii Şi noi îţi trimitem poeme. Pe fiece fulg se citeşte Un chip de bărbat sau femeie Şi unele cad îngereşte Şi loc îşi găsesc în muzee.
sâmbătă, 19 aprilie 2025