primăvara în păsări

mă încape pădurea
mai ales atunci când tu ești o ceață
și de atâta plutire te lași ba pe deasupra
ba pe dedesubtul copacilor
sub care umerii
îmi curg în șiroaie

mă încape pădurea mai ales atunci
când eu sunt fugit în munți
și tu îmi atârni crengi de coaste
și izvoare sub pleoape
iar eu te regăsesc iarăși păgână
într-o reînverzire de mesteceni
sub care voiam să întinerim
până să ne cunoască iarba
urma trupurilor,
până să se rotească 
primăvara în păsări