semne de primăvară galopează sălbatic timpul peste strigătul tăcerii, s-au topit visele, a sosit ceasul privighetorii, în acestă primăvară cântecul pietrelor va deveni rapsodie, unde psalmii vor curge ca mierea-n amurg, unde mânjii murgi vor zburda pe coline, unde răcoarea stelelor târzii mă va înfiora, unde va râde cerul când palmele mele vor modela lutul tău albastru de amforă virgină; ce desfrâu frumos e primăvara, când pământul vorbeşte de dragoste, când luna şi soarele alunecă pe poteci de aur, când pădurea confundă cerul cu pământul, când priveliştile copilăriei devin uliţe spălate de luceferi; ninge lumina petale cu îngeri, arde câmpia în vraja de stele, pădurea din mine se-aude foşnind, printre trilurile de privighetori, trăgând poveri de verde şi albastru dintr-un ocean de muguri ce se nasc într-un mister al învierii noastre. sâmbătă, 20 februarie 2016