Spune-mi ce să fac? Nicolae Rolea Motto Într-o zi, la tine în prag, Am să vin în liliac Azi nu pot, deși mi-e drag, N-am pădure să mă-mbrac! &&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& Iederă de galaxii în geană cât de verde să te-mbrac Gerra Orivera doar atâta te reține sigur e un clenci ascuns în grindă șugubăț un liliac sparge bolta să-mi șoptescă la ureche cum se-mbată de culoare și cum cântă-n epidermă o mireasmă ce-i lovită-n gleznă de-un taifun mai micuțel vezi doamne decât un călcâi de greier burdușit e de nuanțe guralive și-ndrăznețe să-mi revin din alocații las o novă să inspire în reprize frunze fluturi un bordel de universuri în corolă de stamine explorează și transcrie lupte doruri armistiții să echilibrez bugetul trag un as m-aplec în dungă la sinapsă leg șiretul dar degeaba-i totul ce nu vii ce te reține nu pricep orice mi-ai zice căci păduri am mii și mii în genunchiul meu de apă oglindite-s de milenii într-o albă respirare doar așteaptă să le scoți oleac la soare pe-o frânghie de mister înrămate-n mal de inimi să-ți arate cum să-mbraci vreme cer iubire sfântă broderie de ursită un bondar și o albină plini de morgă iau măsuri de-a lungul lat strai de gală să-ți croiască pelerin de verde plin ce ai taina-n coviltir și condeiul în tulpină de agrișă și de mir numai tu stai trist și mângăi o fârtie pe cocoașă și visezi la brazii ce-ți foșnesc sub tălpi de dor eu pădurea bat și bubui pe sub grindă de ciclon nu-i o glumă te asigur c-o năframă de ninsori legat-am piscul să nu-l furi acum te-ntreb deschizi ușa sau o sparg cu o stea trăgând în tâmplă și un iureș de-nălțări
sâmbătă, 31 mai 2025