LAUDĂ ŢĂRII MELE Te laud frumuseţe azi, când am ajuns mai buni, îmi eşti prezentul presărat cu fapte şi multiplicat în sensuri; te laud cu dor sub soare într-o explozie prea curată de fiori şi splendoare, îmi eşti şi fi-vei fără asemănare îmi eşti odor de încântare şi binecuvântare. ŢARĂ DE DATINI SI CÂNT Iubim precum Soarele iubeşte pământul în superb moment de treziri terestre; vrem să ne inunde prin simţiri triumful acestor prefaceri ce deschid ferestre. Şi astăzi ne răsfrângem în împlinire, ne regăsim solemni - timpi victorioşi - spre viitor, viaţa, călătoreşte-n devenire şi pulsează-n noi, sânge de strămoşi. Ne risipim în lume într-o clară iubire, tot intuim patriei un glorios avânt; descoperim atenţi, adâncuri, rostuire, în ţara mea de glorii cu destinul sfânt. Şi ritmul înfloririi răzvrătit de cuget freamătă de dor, vibrând adânc în oră; din noi fiecare fibră scoate-un tunet, fiecare vorbă are o zămislire sonoră. Plămădiţi suav,din esenţe tari, nebănuite, râvnim setoşi, un timp înalt,sărbătoresc; în noi, teluric, mari iubiri dezlănţuite ne rostesc, mereu, cu tot ce-i românesc. Zici că toate păsările se strigă pe nume prin arbori seculari, cu sufletu- n vânt; se adună-n fiecare şoaptă, o nouă lume într-o ţară de datini, cu destinul sfânt. NE CHEAMĂ VREMEA… Ne cheamă vremea în marea amiază cu şipot cald de certă iubire; pe cer istoria ţării germinează un sens înalt fără oprire. Cresc albe visuri în nădejdi comune spre înălţimi de viaţă şi de dor; căutările noastre, azi, sunt bune, trepte urcând în viitor. Torent real de frumuseţi negândite în catapultarea clipelor mişcătoare; sobru sentiment abureşte-n cuvinte, ca un reflex ieşim din candoare. De-atâta iubire înfrăţită-n destine suntem uimiţi de-o trăire curată, şi demni de-aceste doruri carpatine, când ţara, în legendă e fixată. Suntem fiii acestui pământ miraculos pe care existenţa înseamnă mişcare; timpu-şi dăltuieşte mai jos de os, ritmul alert în consumare. IUBIREA DE PATRIE Îţi simt prezenţa-nsufleţită aici în sufletul meu; şi inima îmi bate neirosită şi nemântuiă mereu. Sunt veşnicul Îndrăgostit care te laudă şi-ţi cântă frumuseţea în neştire, şi în fiecare vers- îmbătat cu uimire- uit să-mi număr anii împovăraţi cu iubire. Şi inima îmi bate irosită şi nemântuită mereu; aici în sângele meu îţi simt prezenţa însufleţită.
joi, 15 mai 2025